Menaj A4 @ Pleshoo Contemporary

Patru abordări, un proiect comun: Menaj A4 @ Pleshoo Contemporary

Pe cât sunt de frecvente expozițiile de grup în lumea artistică, pe atât sunt de rare cele omogene ca valoare și concepție, căci un astfel de proiect necesită ca un grup de artiști capabili să-și pună laolaltă viziunile personale în subordinea unei idei comune, iar rezultatul să fie unitar și din punct de vedere al formei. Un astfel de grup aterizează la Pleshoo Contemporary miercuri, 19 noiembrie 2014, de la ora 19.30, când Andrei Tudoran, Ruxandra Răileanu, Radu Rodideal și Delia Andrieș propun publicului o viziune cvadruplă asupra erotismului și intimității, sub titlul Menaj A4.
Reunite sub aceeași tematică, abordările celor patru artiști rămân foarte diferite, având în comun consecvența cu care se feresc de soluțiile formale facile. Aluzia, fie ea de tipul sugestiei de atmosferă (așa cum o practică Radu Rodideal) sau de tipul sinecdocei (soluția preferată de Delia Andrieș), este cuvântul de ordine. Lucrările lui Radu Rodideal conturează atmosfere intime, casnice, în care cuplul în raporturi de putere opuse este personajul principal, eliberat de mitologii estetizante și de măști sociale politicoase. Cadrul familial al căminului devine scena manifestărilor necosmetizate și necenzurate, reprezentate simbolic în două imagini sumbre, apăsătoare, statice. Ipostaza opusă se prezintă în formula fetișizării încărcate de simbolistică mitologică și sexuală, sugerată de fructul și frunza de smochin din fundal, transformate în decor casnic. Venerația, fundamentală mecanismului fetișizării, se insinuează în fundal sub aspectul tapetului încărcat de simbolul domniei celeste și terestre, floarea de crin. 
Sinecdoca vizuală pe care se construiesc lucrările Deliei Andrieș pune privitorul în postura privilegiată (chiar dacă dirijată atent de artistă) de a încheia cercul intepretării, descifrând sugestia ascunsă în detaliile iconice asociate erotismului sau în formele care amintesc de testul Rorschach, cu care au în comun intenția de a suscita o reacție psihologică la forma abstractă. În absența obiectului uman al dorinței, artista așază responsabilitatea interpretativă în terenul spectatorului, aducând în scenă problema subiectivității, însă, simultan, și pe aceea a posibilității reale de independență a privitorului în raport cu intențiile autorului.
Antrenând privitorul într-un plonjon în detaliile unui univers microscopic secret, Ruxandra Răileanu reușește să conserve atmosfera ireală, suprarealistă, de la o abordare la alta. Dansul siluetelor fluide, oglindit și deformat ca într-o picătură de apă, completează antropomorfic particula studiată în hiperdetaliu. Silueta umană nu este străină acestei lumi a texturilor și structurilor secrete revelate, din care face parte organic. Ea locuiește acest spațiu ca o prezență inconștientă și pasivă, supusă acelorași reguli ca și restul materiei, ceea ce permite suspendarea completă a așteptărilor realiste din partea spectatorului și imersia acestuia în universul creat.
În acest ansamblu de abordări diferite, Andrei Tudoran introduce problematica privirii, centrală tuturor aspectelor erotismului și intimității, însă în forma ei inversată, prin refuzul formulat de ochii închiși ai personajelor. Citatele din imagistica electronică de zi cu zi transformă imaginea într-un joc pe granița dintre reprezentare și realitate. Totodată, detaliul ochilor închiși corelat cu direcția privirii răstoarnă raportul dintre cel care privește și cel ce este privit. Așezată astfel într-o permanentă oscilație, relația dintre subiect și obiect, privitor și privit devine, dincolo de accentul ludic al iluzionismului, adevărata miză a imaginii și cheia de lectură a proiectului comun al celor patru artiști.

Partener: Platforma eXpus                                                                    Ștefania Dumbravă

Curator

EGREDIOR - Dorin Baba, proiect artistic la Galeria DANA

EGREDIOR  /  proiect artistic la Galeria DANA

Joi, 30 octombrie 2014, ora 18.30, la Galeria de artă DANA (str. Prof. Cujbă, nr. 17, Iași) va avea loc prima manifestare din cadrul proiectului EGREDIOR  -  semnat Dorin Baba – având ca temă de dezbatere „Puterea auctorială ca dar” – M. Sidovius. În deschidere va vorbi criticul de artă Petru Bejan.

Proiectul artistic EGREDIOR, realizat în parteneriat cu Galeriile de artă Dana, Iași, se va desfăşura pe parcursul unui an,  urmărind să investigheze şi să promoveze, prin metode artistice contemporane, forme de estetizare relaţională şi comunicaţională, ce pot contribui la  combaterea clişeelor şi ideilor preconcepute, care ar putea limita percepţia asupra realităţii, provocând stări de nesiguranţă, frică, servilism, în relaţia dintre individ şi societate. Prin acest proiect se o doreşte o angajare în promovarea valorilor morale, proliferând o artă a dialogului, a relaţionării şi implicării.


„Egredior se referă la cei care încearcă să iasă din forme, din aceste invariante stilistice. Ne închidem în sfere, bănuim ciclicităţi naturale dovedind astfel teamă faţă de mişcare, faţă de înaintare." (M. Sidovius).

Foto vernisaj: Nu mai vreau ”contemporary”, Eugen Alupopanu, Galeria Meru, Iasi









Foto vernisaj: Adrian Crîşmaru, La bună vedere!, Galeria de arta Cupola, Iaşi











Sorin George Purcaru – TRAUMLAND (Tărâmul Viselor), lumea mea interioară


Sorin George Purcaru, sculptor şi grafician român, expune la galeria Tiny Griffon Gallery, din Nurnberg, până pe 16 octombrie, alături de pictorul Constantin Tofan. 

Expoziţia, intitulată TRAUMLAND (Tărâmul Viselor), include lucrări figurative din bronz, din oţel inoxidabil şi din oţel.

Cărei perioade îi aparţin lucrările din expoziţia “Traumland“?

Lucrările pe care le expun acum sunt dintr-o perioadă recentă, dar am dorit să prezint şi trei lucrări care mă reprezintă, dintr-o perioadă mai veche: Maşina de Zburătăcit, Maşina de Forfecat Vise şi Inima, realizate din oţel, în timp ce materialele predilecte de exprimare sunt, în prezent, oţelul inoxidabil şi bronzul. 
Lucrările mele se circumscriu explorărilor în domeniul volumelor şi nu au o serialitate; se leagă prin intermediul temelor şi al formelor. 
E extraordinară seria de Centauri şi Centaurese, cum ai ajuns la aceasta?

Centaurii şi Centauresele sunt personaje care se regăsesc şi in creaţia sculptorului român Ion Irimescu. Eu i-am creat însă ca o parte a unei serii de experimente cu personaje mitologice în desen, fiind pasionat de îmbinarea om-animal. Primele căutari pleacă de mulţi ani, dar tema s-a dezvoltat, personajele robuste de la 
început s-au subţiat, s-au hieratizat (cum e cazul lucrării ‘Povara’), dar am făcut multe proiecte pe aceasta temă.
De unde provine această aparentă fragilitate a personajelor hibride?


Nu a fost o motivaţie conceptuală, cât una plastică – nevoia de ‘ţâşniri spaţiale’ ale volumelor. A fost o cercetare plastică, o căutare a formei îmbinată cu o cercetare de tip conceptual - pentru că există metaforă în ceea ce fac. Această metaforă pleacă, însă, întotdeauna, de la formă, de la volum.

Care e materialul tău preferat, dar tehnica ta preferată?
Am lucrat o vreme în lemn, dar apoi am descoperit oţelul şi acum oţelul mă 
reprezintă cel mai bine, pentru că îmi permite alungiri care, în lemn, aveau o prea mare fragilitate. Mie îmi place să existe senzaţia de robusteţe a formei. Bronzul îmi permite mai multe intervenţii cromatice. Eu foloseam oricum diverse materiale în combinaţie cu oţelul sau oţelul inoxidabil: am folosit vopseluri şi anumite tipuri de patinări ale oţelului. Diferitele culori ale bronzului sunt obţinute prin intervenţia cu acizi, patina este naturală.

In ce masură căutarea unor materiale mai plastice ca lemnul se reflectă în încercările tale grafice? Ştiu că faci şi grafică şi chiar ai expus grafică.

Căutarea formei a pornit de cele mai multe ori de la un desen. Desenele mele sunt însă independente, nu reprezintă neapărat proiecte ale viitoarelor lucrări de sculptură. În grafică, simt bucuria culorii, cea care aparţine picturii, bucuria de a construi o atmosferă în jurul unui personaj folosind şi culoarea. Am, în grafică, şi experienţe non-figurative, în care mă joc cu petele de culoare, folosind combinaţii de acuarelă, cerneală tipografică şi tuş.

Sculptorii preferaţi? Maeştrii de la care te revendici?
Nu am un maestru, îmi plac mulţi artişti. De la Paciurea la Brâncuşi, de la Paul Vasilescu la Paul Neagu, de la Gorduz la Silvia Radu, am făcut descoperiri diferite şi, desigur, cred că am integrat operei mele elemente ale artiştilor care îmi plac. Îmi place foarte mult Henri Moore, de exemplu, alături de Marino Marini.

Nu l-ai menţionat pe Giacometti, deşi m-a dus gândul la el când ţi-am vazut întâia dată lucrările.
Îmi place Giacometti, dar nu foarte mult, căci tipul de sculptură care foloseşte predominant o singură axă nu mă reprezintă neapărat. Îmi plac structurile sale, dar nu îl simt atât de aproape cum simt alţi sculptori.

Ai expus în ultimii ani în spaţiul germanic (la Berna, la Heidelberg şi la Hamburg). 
A fost o întâmplare, a fost alegerea curatorilor de expoziţii care te-au remarcat şi te-au invitat, e o afinitate specială pe care o ai pentru acest spaţiu?

Cred că sunt toate acestea la un loc. În Elveţia, a fost mai degrabă întamplarea ca un curator de origine română sa viziteze Iaşul şi să îi placă ceea ce faceam şi eu, şi alţi câţiva artişti ieşeni. Invitaţia la Hamburg e urmarea unei excelente colaborări avute la un simpozion de sculptură organizat la Iskenderan, în Turcia, cu un coleg german. El e cel care m-a recomandat unei galerii, iar aceasta m-a inclus în programul său. La Heidelberg, un coleg pictor a fost cel care mi-a deschis drumul, căutand un partener pentru o expoziţie.

Unde se regăsesc lucrările tale?
În colecţii particulare, în Franţa, Germania, Elveţia, desigur şi în România. În colecţii publice, am o lucrare cu care am luat Marele Premiu la Saloanele Moldovei, aflată în colecţia Muzeului de Artă din Chişinău (Republica Moldova) şi mai multe lucrări monumentale aflate în colecţii particulare (un personaj de mari 
dimensiuni în faţa Galeriei Dana din Iaşi, o fântână) şi în patrimoniul public (în patrimoniul Primăriei din Iskenderan, pe malul Mediteranei, e o lucrare care îmi place foarte mult).

Cum a evoluat viziunea ta artistică şi cum ai defini-o în acest moment?

E foarte greu să fixez, printr-o declaraţie artistică, un moment anume. Cred că mă caracterizează mai degrabă căutarile care conduc către evoluţie. A fost o perioadă în care am fost atras de figurativ, apoi, în seria de Clopotărese, am inclus elemente abstracte, semisferele, fără a pierde din vedere ca personajul rezultat să fie viu, să aibă propria sa viaţă. Cred că mă defineşte pendularea între figurativ şi abstract. Elemente ale sculpturilor mele figurative pot trăi, independent, ca o forma abstractă, fără accentul figurativ. Însă tocmai acest accent figurativ mă defineşte şi, cel puţin pentru viitorul previzibil, nu mă văd renunţând la el.

Interviu realizat de Cristina Simion

Adrian Crîşmaru, La bună vedere!, Galeria de arta Cupola, Iaşi

Adrian Crîşmaru
La bună vedere!
Expoziţie de pictură.
Galeria de arta Cupola,
Iaşi
vernisaj: vineri 24 octombrie 2014, orele 18:00

Eveniment cuprins în cadrul  "O lună plină cu artă contemporană", aflat la a doua ediţie

Expozitia este deschisa in perioada 24 - 31 octombrie 2014