Colonia 21 & Bursa Teodor Moraru, Tescani 2014



Editia 2014
15 – 24 iulie Tescani
Artisti participanti  Anca Irinciuc, Dan Badea , Justin Scarlatescu , Dragos Burlacu, Marius Craita , Diana Manole , Virginia Toma , Ramon Sadic, Raluca Ghideanu , Maria Timaru , Diana Tudose, Claudiu Ciobanu, Mihai Florea

Colonia 21
este un grup artistic. Grupul a luat naștere în jurul rezidențelor artistice anuale organizate la Bistrița Năsăud (2003 -2007) și mai apoi laTescani - Bacău (2008 - prezent).A fost inițiat de Teodor Moraru și susținut deFundația Societatea de Concerte Bistrița, prin amabilitatea d-luiGavril Țărmure.Manifestările grupului sunt sub diverse forme. În principal activitatea este desfășurată în jurul rezidențelor artistice anuale, organizate la Tescani (Bacău , RO), activități expoziționale și editoriale. Începând cu anul 2014 grupul a sprijinit inițierea bursei de tineret Teodor Moraruhttp://colonia21.blogspot.ro/

Bursa
Bursa are ca scop sprijinirea tinerilor artiști aflați la începutul carierei. Iar o tabără de creație într-un loc consacrat poate fi un mediu stimulant. Casa Memorială Rosetti Tescanu – George Enescu de la Tescani, județul Bacău, găzduiește anual multe activități culturale. Printre acestea se numără și tabară de arte vizuale "Colonia21", coordonată de Teodor Moraru (1938-2011) timp de 10 ani (2001-2011).
Rezultatele bursei Teodor Moraru 2014
Avem plăcerea să anunțăm câștigătorul bursei Teodor Moraru pe 2014.
În urma deciziei juriului, bursa din acest an îi revine 
Dianei Tudose.
Având în vedere numărul mare de aplicații, organizatorii taberei au decis să mai acorde în acest an două mențiuni, constând fiecare într-un loc integral finanțat în tabăra de la Tescani. Mențiunile se acordă lui Claudiu Ciobanu și lui Mihai Florea.
Juriul din acest an a fost format din: Ioana Beldiman, Adrian Guță, Aurelia Mocanu, organizatorii taberei de la Tescani, familia pictorului Teodor Moraru.


















The Iron Sin - Imbold, Galeria, Bucuresti

Joi, 31 iulie, de la 20:00, Imbold, Galeria prezintă expoziția The Iron Sin semnată de patru tineri sculptori în metal: Misha Diaconu, Elena Ilash, Florin Marin și Răduț Irinel. Vernisajul va fi sărbătorit de un concert special semnat Maria Balabaș (voce, claviaturi) și Mihai Balabaș (vioară/ chitară/ efecte).

Intrarea este liberă.
Expoziția poate fi vizitată între 31 iulie - 12 septembrie de luni până vineri între orele 12:00 - 22:00.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

MishaDiaconu expune seria „The Sin” în care a adus tentația ca personaj principal, acea tentație care te poartă spre păcat. Buzele reprezintă forma pe care a găsit-o ca fiind foarte sugestivă pentru tema aleasă: „Cărnoase, glamour, apetisante, buzele sunt, de fapt, un simbol al acelor lucruri care ne tentează și ne îndreaptă către păcat.” spune Misha Diaconu.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Elena Ilash spune că atunci „când începi să prelucrezi o bucată de fier, la cald, el devine cameleonic sub foc. Întâi negru, apoi albastru, pe urmă parcă înnobilându-se vrea să fie galben-auriu, apoi alb curat, iar când nu mai e sub binecuvântarea focului, se stinge în roşuri, înfăşurându-se în scoarţa oxidului ca într-o coaja de ou din care vrea ulterior să se elibereze, să se releveze.” Ea a creat prin fier povești cu personaje misterioase de legendă și fără a avea un sens deplin.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Răduț Irinel expune la Imbold, Galeria lucrarea „Fomor”, o reprezentare artistică în metal a unei creaturi mistice provenită din mitologia celtică despre care se spune că ar fi populat ținuturile Irlandei fiind asemănați cu titanii din perioada Greciei antice. „Prin lucrarea de față se vrea a fi recunoscută transcendența spirituală dintre om și animal inspirată din lucrarea scrisă a lui Omraam Aivanhov și anume „Alchimia” sau „căutarea perfecțiunii” (mai exact capitolul „Moștenirea regnului animal”).”

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Florin Marin spune despre colecția rochiilor de metal că „e un must do. Seria de rochii interpretate din metal a început cu un experiment reușit de transpunere antitetică. Un obiect vestimentar feminin aparent fragil a devenit obiect de sculptură.” Rochiile sculptate sunt puternice, dar și rigide, ascuțite si detaliate. Florin a îmbrăcat toate aceste forme în simboluri și le-a traforat pentru a obține delicate dantelării in metal.

Last Whimpers - 3rd edition Palace of the Dukes of Acquaviva-Roman Cisterns, Atri, Italia

Last Whimpers - 3rd edition
Palace of the Dukes of Acquaviva- Roman Cisterns, Atri, Italia
opening reception saturday July 26, 6.30 PM
A project created by Luciano Lupoletti and
curated by Daniela Martella.

30 great international artists and new talents shall exhibit in this year's 3rd edition of "Last Whimpers"
Names like Adam Martinakis, Rita Antonioll, Sorin Purcaru, Andy Fluon, Nikos Gyftakis or Pep Marchegiani shall exhibit.

ANTE MORTEM – BEFORE DEATH
By Chiara Strozzieri

The artists who have been invited this year to participate in the well-established contemporary art exhibition ''Last Whimpers'' have measured themselves with a stimulating and opened to various interpretations theme, as the Ante Mortem <Before Death>, understood as the moment that precedes the end of the creative labor and therefore the ideal death of a work of art. As if to say that paintings, graphics, sculptures, performances, photographs, installations proposed claim to be incomplete in the sense of "unfinished", so still alive and opened to dialogue with the user. The result is a new definition of the exhibition: for Last Whimpers contemporary means simultaneous, because there is no longer an art to exhibit, but to live, to create together, artists and viewers, during the event.

If death cannot be dealt apart from life, here is how the 25 participating artists have extended and personalized that existential analysis wanted by Ante Mortem, giving us highest examples of their own fantasy.
Among the foreign authors the Greeks Nikos Gyftakis and Adam Martinakis have both tied their investigation to the concept of time and stumbled into the theme of duality, overlapping and intertwining different times of complementary personalities. Gyftakis takes two images of the same woman, one is photographed, the other painted, woman taken at different ages and makes it an everlasting memory beyond the transience of life. Martinakis explores the unknown through two bodies, which for the duration of his video installation  transform into shapes separated by a fleeting border.
On the same line of research remains the work of Serena Salvadori, which also focuses on the body, naked at birth and denuded by death, asking: "What do you live for?" Her installation is enriched with famous photos, in which we can recognize the celebration of the poetry of nature and the sadness for the passing of time.
Photography is the main means of expression for Andrea Vannini and Rita Antonioli, who respectively portray an urban and a natural landscape, in order to be able to capture a moment, before the world changes and even the idea of life dies. Antonioli, fine artist with a passion for the theater, once again does not deny her point of view, as has happened with the series of portraits of musicians published in 2006 with an introduction by Patti Smith: she weighs well all the scenic elements and focuses for a long time on the sense of the precariousness of life. Vannini has quite an ironic eye, when playing with numbers and figures to justify the mystification of urban space, the trivialization of everyday context. Paying attention to even the most squalid corner of the city, captures it before its final disappearance as a space of security, prosperity and dignity.
Last Whimpers has always been a careful review to the international art scene and has never stumbled into the error of deafness towards the voices of local artists, whom  in this very Abruzzi event have made their debut. I am referring to Domenico Bindi, which strongly faces this year's theme and uses real animal remains in order to mock an Italy almost literally bare-bones, and Lucio Nespoli, who completes this scene talking about the wars in the world and reacting with an irreverent gesture. The two authors, who have worked together on the technique of mosaic for decorative purposes, demonstrate the ability to channel the craftsmanship into the creation of a work of art.
Luciano Lupoletti, another artist of Atri, has the same opinion. Artist who brings to the Last Whimpers, of which  is the creator and main animator, an installation created in collaboration with Ivo Galassi, who also comes from the world of craft, having inherited the locksmith shop of his father. ''Wolf and Ace'', as they call themselves, give a tribute to Carmelo Bene, remembering his Lectura Dantis from 1981, made by the Tower of Donkeys in Bologna a year after the massacre from the train station. The enigmatic painting of Lupoletti meets the iron armor of Galassi in a complex of large dimensions, which gives the idea of God, "illusion of objectification of the self," as the great Italian actor orated.
Luciano Lupoletti doubles his presence with the duo ''Wolf and Ardo'', Ardo being the nick-name of Alfonso Di Berardo, a graphic designer who has made a pattern of signs in black and white, with Maori flavor, his signature style. They put on display  a work of art devoted to the novel ‘’The Lovely Bones’’, where the story of the crimes of a serial killer leaves space for the Ante Mortem moment, in which the art sublimates even the end of human existence. The exercise of creativity allows the two authors to travel between space and time that have much to do with the flashbacks and premonitions, until the final result becomes a total alienating expansion of the history.
A similar art is brought to Last Whimpers by another talent of Atri, Flavio Sciole', which presents a preview of his latest extreme performance, confirming his nature as "anti-narrative artist", as it has been described by critics. This ‘’unexpected expectation’’ involves us in an endlessly repeated scene, in which a delusional man brings us to the edge of a self-inflicted death that never happens. The decline is only feared by repeated sounds, lancets, actions that regenerate incorruptibly, while the link between life and death becomes more and more inseparable.
Sciole' is a well-known name like those of Stefano Ciaponi, Ciro Palladino, Enzo Guaricci e Carlo Moschella, all coming from very different cultural environments, which in some way have influenced their lines of research. Guaricci for example comes from the province of Puglia, but grew up as an artist between Florence and Rome, joining in the seventies to the New Roman Figuration; in Last Whimpers he presents a significant piece of that time, where death is only whispered, implied, hidden behind two mysterious shadows, silhouetted against the naked body of a teenager. Ciro Palladino cries out from his Naples with an intense and dramatic canvas, from the cycle ''More black than black’’, which recounts the death through the cancellation of color and a  contemptuous graffiti, while Ciaponi pays homage to his Tuscany origins with the only engraving work in the show, an open window to the world of childhood, where Ante Mortem is the prelude to the loss of innocence. Finally Carlo Moschella, northern character who grew up in Bolzano and got his education in Germany, surprises with a sculpture-painting full of symbolism, which shows in an original way the sources of life and with it the abandonment of the womb.
His modus operandi is similar to the one of  Giuseppe D'Orsi, which inserts into the painting 3D elements left free to roam in space and stimulate the imagination: it is the mind of the viewer to assemble all the pieces in an indefinite number of possible works, therefore the art becomes eternal because it is never destined to die, but forced to continuously change.
This sense of unfinished also crosses the works of Lorenzo Bartolucci and Rolando Fidani, who intentionally stop the construction of the shape, before it purchases a totally accomplished sense. Yet their methods are diametrically opposed, as Bartolucci weaves embroidery of hair, which faithfully does not complete, choosing organic matter to impose its track in the world, while Fidani starts with an almost completely structured image, and then destroys it in distinct phases, which eventually leads to the explosion of the reality.
His print in silver salts is yet another proof of the variety of art forms welcomed in Last Whimpers this year. However there are not omitted the main techniques of sculpture and painting. Just admire the work of Sorin Purcaru, which makes contemporary the classical bronze casting through the juxtaposition of unlikely surreal elements, like a bullet cartridge case, a bell, a pair of wings and a series of spring-loaded. The Romanian artist builds this way the figure of the key-keeper of the Kingdom, a modern Peter which remains in a precarious balance on the possibility of man's salvation.
Juliane Schulz as well presents herself as a sculptor, choosing an ancient material like iron. Though not traditional at all is her rusty totem, made of masks that mark the transition between life and death together with the light that passes through them. The artist sees the form dematerialize in the voids, yet still feels the essence of the artwork that has no end and still shows its own presence with all its magical strength.
As for the painters in the exhibition, it goes from a contextualization of the great historical movements such as Pop Art or the Informal, or the Conceptual Art, until you get to the new definitions of art, such as Fluon's, from "flu" (fluorescence) and "on" (ON), a creative hypothesis advanced by Andy, Bluvertigo's musician and all-round artist. Trapped by its fluorescent colors, we enter the work chosen for Last Whimpers, who appears in every way a programming manifesto. Andy takes the symbol - painting of all art's synthesis, ''The Dance'' by Matisse, and then creates a close dialogue with the image of a character taken from the Walt Disney's world: at the dancer's foot pressed against the ground as if it was so elastic, answers the paw of the Aristocat, pressing the tube of paint, showing that everything, especially art, is born from the rhythm. Creating a comparison between master Fauves who experienced the ultra-colors in order to find for his sky "a beautiful blue, the bluest of the blue," as he wrote in a letter, we could say that Andy has set the rhythm of colors to create "a nice fluo, the fluost of the fluo ". 
Another author who has somehow found a definition for his own research is Angelo Barile, protagonist of the Pop Surrealism, or a movement which belongs to the Californian magazine "Juxtapoz" and for about twenty years he's been absorbing the influences of science fiction, folklore, comics and much more. Barile offers us an unusual altarpiece for the devotion of a modern myth like the Star Wars saga, focusing on the representation of the character of Darth Fener, the corrupted knight by the Dark Side, a true symbol of the Ante Mortem.
Completely original also the research of El Gato Chimney, which mixes elements of Street Art, Graffiti's, Surrealism and Steampunk in order to understand the sphere of the deepest emotions. His is a world full of symbols and inhabited by fantastic creatures that are not open to man, giving great disturbance and leaving many question marks.
The innovation generated by this group of talented young people arises from the stimulus to focus on creativity to overcome the limitations of contemporary art. To do so, some of the artists featured in this year's Last Whimpers metabolized the lesson of the great masters of the twentieth century and made their own principles. Sometimes this has a great highlight, as in the case of Renato Giorgio, whose painting is strictly informal, but manages to renew every rule of the movement that in the Fifties and the Sixties wanted to deny the form. Other times it should be clarified with a careful study of the piece. So you have to get into the work of Paolo Repetto in order to appreciate the complexity and enclose him in the vein of Conceptual Art: starting with the true story of the murderer Kenneth Allen Mcduff, the artist explores the concept of Ante Mortem either by predicting the conviction with red paint shot on the framework by means of explosive material, or using numbers and signs to make permanent the violence of the episode.
A tough approach to his creative work, which immediately leads to the need for a lighter idea and leads straight to the provocative and irreverent art of Pep Marchegiani, known to everyone by being the one who placed a copy of the David in Florence, urging the rejuvenation of culture. The character that this time the artist shows us, portraying her before death, is Mother Teresa of Calcutta, caught smoking a cigarette in a big Pop painting. The saint appears as an icon emptied of meaning, similar to a media star, and brings with her a sarcastic look on the world.
This Abruzzi artist closes the long list on the team of participants in this third edition of Last Whimpers, which has enriched this year by paying a tribute to the master Pasquale Di Fabio, the unforgettable protagonist of the GAM (The Group of Marsican Artists). Always available to compare with his colleagues in collective exhibitions organized from the Fifties to 1998, the year of his death, he would certainly have appreciated the meeting with artists of the new generation of in the suggestive rooms of the roman cisterns at the Palace of the Dukes of Aquaviva. He would have been even more proud of the tribute that the organizers also pay to his son Alberto di Fabio who has gained an international importance for years now, dotted with important achievements such as the inclusion in the collection of the greatest art collector in the world, Larry Gagosian, and important exhibition in museums and galleries all over the world. His latest production, centered on the representation of neuronal synapses through a painting method called "abstract-organic", synthesizes the interest in science observed with the microscope, with an investigation of the light which today leads him to experiment with psychedelic colors and unexpected appearance of white. The obsession with the forms seen in detail and scientific accuracy of the organic matter strongly bring us back to the geometrical order of Pasquale, who had made a core out of the line in his painted-sculptures. Alberto has learned so the palpable consistency of the bright element, transforming the spiritual harmony of his father in a purely mathematical strictness regarding the substance.
The opportunity to enjoy the work of both, for the first time protagonists together in the  Last Whimpers annual event, with a large number of works, it's a gift that will remain in the history of contemporary Abruzzi art.                                                                                                        

Translation and adaptation Lavinia Isaila.




Disimulare / Ioana Maria Sisea, Galeria Galateea

Miercuri, 6 august 2014, ora 19:00, la galeria Galateea va fi vernisată expoziția Disimulare a
Ioanei Maria Sisea, a cărei curator este Raluca Băloiu
Invitat . artistul francez Franz Galo
Expoziția va fi deschisă publicului începând cu data de 1 august până la 2 septembrie

„Disimulare“ este o colecție, o vitrină de stări, chipuri și fațete. Ioana Maria Sisea portretizează, amalgamează, analizează polaritatea personalității, investigând natura duală a structurii umane. Nimic nu este esență pură, doar un alter ego, probabil incorigibil, dar inconturnabil. Orice chip are imprimat un semn, o pată, o cicatrice, dar orice pată are și o suprafață imaculată, neprofanată. Expoziția propune o desfășurare vizuală a plurivalenței ființei umane, o dezbatere sinceră despre recunoaștere și asumare.
Măștile Ioanei Sisea înfățișează suma tuturor aspectelor egoului, nu doar a celor acceptate, ci în egală măsură a celor deloc remarcabile, contestabile, indezirabile. Între pată și imaculat, între colorat și incolor, între formă și diform, Ioana Sisea jonglează cu expresivitatea. Măștile distorsionate se coagulează în organisme, în pulsații, în ritualuri magice, în lavă vulcanică. Pe măștile fine, lise, elegante, Ioana intervine parțial cu incizii asupra porțelanului, adăugându-i vigoare. Asemeni personajului principal ce tranzitează culoarul hotelului din filmul lui Jean Cocteau, „Le sang d’un poète“, chipurile pe care le privește tânăra artistă, nu sunt altceva decât jocuri fictive ale fiecăruia dintre noi, spectatorii săi.                                     Raluca Băloiu, curator
Ioana Maria Sisea este una dintre artistele tinere, dar foarte apreciate atât în România cât și în afara ei. Lucrările Ioanei Sisea se află în colecții particulare din Elveția, Londra, Paris și București. Ioana Sisea a absolvit studiile masterale în cadrul secției de Grafică de la UNArte. Ulterior, a câștigat o bursă privată în Londra unde a locuit timp de doi ani. A avut expoziții în Elveția (Geneva) 2012, Olanda (Utrecht) 2010 și România (Sala Brâncuși, Palatul Cotroceni) 2010.
Raluca Băloiu este curator, critic de artă și referent de specialitate al galeriei Galateea. A publicat articole de specialitate (cronică de artă) în Revista Arta, Suplimentul Cultural al Ziarului Financiar (Ziarul de Duminică), Radio România Cultural, Revista Forma (Deva), Mixul de Cultură și Time Out. Raluca Băloiu a absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei (licența în 2006, masteratul în 2009). A colaborat cu Lia Perjovschi la Arhiva de Artă Contemporana în cadrul proiectului Public space Bucharest (2007). A fost selectată pentru workshop-ul de critică de artă al Bienalei Tinerilor Artiști (ediția a treia, octombrie 2008), coordonat de Adam Budak. A colaborat la realizarea unor proiecte de dans contemporan cu Forumul Cultural Austriac, în 2008 și cu ArtLink în cadrul Festivalului de Teatru, Dans și Imagine, Temps d’images (director festival, Miki Braniște). A curatoriat expozițiile NE-finisat, Identități informale, Forme empatice şi Between ceramics & technology (expoziţie desfăşurată în cadrul EBienale, Bienala Festivalului George Enescu).
Sponsor: Di-Bas

Parteneri media: Radio România Cultural, Modernism.ro, Observator Cultural, Senso TV, Cultura, PORT.ro, ArtClue, Deco si Eco, TV City, România Pozitivã, Onlinegallery.ro, Artindex, ArtLine, 24-FUN, Zile și Nopți

Open call pentru artişti tineri şi aflaţi la debut - apel de proiecte artistice pentru expunere la Galeria MORA din Bucureşti

Open call pentru artişti tineri şi aflaţi la debut - apel de proiecte artistice pentru expunere la Galeria MORA din Bucureşti


Centrul de Artă MORA (More Opportunities for Romanian Artists) lansează apelul de propuneri de proiecte – concepte artistice, din cadrul programului MORA Emerging. Dedicat în exclusivitate artiştilor tineri şi aflaţi la debut, apelul este deschis până la 23 august 2014. Vor fi selectate 10 propuneri, care urmează a fi realizate şi expuse în Galeria MORA din Bucureşti.

Câştigătorii apelului vor avea posibilitatea să îşi realizeze lucrările în spaţiul Centrului de artă, în luna septembrie a acestui an, într-un atelier deschis publicului.

Toate lucrările realizate pe baza propunerilor declarate câştigătoare vor face parte din expoziţia CONCEPT, organizată în luna octombrie în Galeria de artă MORA din Bucureşti.

Excelenţa va avea un premiu special: o expoziţie personală organizată la Galeria MORA în anul 2015.

Apelul este dedicat în exclusivitate artiştilor tineri şi aflaţi la debut şi urmează sesiunii de seminarii şi conferinţe desfăşurată la începutul lunii iunie în Sala Media a Teatrului Naţional din Bucureşti. Înregistrările video ale celor 4 zile de conferinţe dedicate prezentului artei în România şi în lume, în care s-a discutat despre artişti, curatori, manageri, colecţionari, relaţiile dintre ei şi posibile reţete ale succesului, pot fi consultate on line (www.ilovebucharest.org).

Aplicaţiile pot fi trimise până la data de 23 august 2014, la adresa de email: centruldearta.mora@gmail.com
Acestea trebuie sa fie sub forma unui pdf, care să conţină:
1.            CV artist aplicant
2.            Statement / scrisoare de intentie – max 10 randuri
3.            Imagini lucrari din portofoliul artistului aplicant: minim 5 – maxim 10 sau link catre site, blog pentru vizualizare (cu conditia ca acestea sa poata fi vizualizate online in conditii optime)
4.            Conceptul proiectului/lucrarii propuse in domeniul artelor vizuale.
5.            Detalii tehnice: descriere realizare lucrare – materiale, tehnica, dimensiune, sistem de expunere.


Programul anual MORA Emerging oferă oportunităţi de educaţie non-formală, oportunităţi de creaţie, expunere şi promovare pentru artisti tineri si aflati la debut. Este propus de grupul independent de artişti şi manageri ai Asociaţiei din Pod, iniţiatori ai programului I love Bucharest, program de artă publică şi participativă şi coordonatori ai Centrului de Artă MORA.

Viziunea Centrului de Artă MORA ca spaţiu de întalnire şi dialog între artă, cultură, educaţie, comunitate, mediu şi miză economică se bazează pe rolul esenţial al artei în dezvoltarea durabilă, ca liant al celor trei piloni de bază: economic, social şi mediu. Recunoaştem şi practicăm, prin fiecare activitate a noastră, mijloacele privilegiate ale artei şi puterea ei de informare, educaţie (non-formală), transformare şi câştig în mediul nostru social şi de afaceri.

Pentru mai multe detalii:
Irina Abaza
0724 015 905

Platforma X: APEL pentru proiecte de artă digitală, interactivă și new media // București

Platforma X: APEL pentru proiecte de artă digitală, interactivă și new media // București
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Perioada de aplicare: marți, 15 iulie 2014 — vineri, 8 august 2014.

Deadline: vineri, 8 august 2014. 

Aplicanții acceptați vor fi contactați în cursul săptămânii 11–17 august 2014.

Perioada de rezidențe și producție: 18 august — 14 septembrie 2014.

Săptămâna expozițională Platforma X: 15—21 septembrie 2014.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

În preambulul celei de-a 9a ediții a eXplore dance festival — Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival, cel mai important eveniment de dans și performance din România, Asociația 4Culture în co-producție cu Tangaj Dance dau startul Platforma X — un program de rezidențe ce oferă suport în cercetarea și producția de proiecte interactive, new și trans-media, dedicat noii generații de artiști interactivi din România și din Europa.

Căutând să exprime o înțelegere critică a tehnologiei, Platforma X se adresează tinerilor artiști vizuali preocupați de sincretismul dintre genurile artistice, cu precădere implicați în proiecte digitale și instalații interdisciplinare. Hot-spot-ul creativ al Platformei este invazia tehnologică în arta contemporană. Biotehnologia, ingineria genetică și moleculară, robotica, somatica, explorarea luminii, sunetului sau a altor mecanisme tehnologice sunt speculate în contextul imersiv al unor instalații video-art, ce pot avea sau nu și valențe performative.

Tema ediției de anul acesta este reimaginarea/reconfigurarea spațiului expozițional din cadrul WASP, un studio modern și minimalist dedicat producțiilor performative aflat în interiorul unei foste fabrici comuniste, printr-o abordare evolutivă, atât estetică cât și reflexivă.

Lăsând în urmă lumea instituționalizată a artei, proiectul este un manifest de creativitate și inovație a noii generații. Platforma X nu încurajează perspectiva statică, ci cea a spațiului în continuă mișcare și transformare. Scopul estetic al platformei este să stârnească curiozitatea, să se joace cu posibilitățile de percepție, să introducă procese performative inedite care să creeze o dezorientare deliberată.

Punctul de pornire al proiectului va fi o perioadă de o lună de rezidență la WASP — Working Art Space and Production din București, în cadrul căreia artiștii vor lucra la producția proiectelor individuale sau de grup în regim de mentorship, completat de workshopuri și sesiuni de discuții publice.

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Mai multe detalii: http://bit.ly/1mgKRSE
Formularul de aplicare este disponibil via GoogleDocs: http://bit.ly/1tQF9jW
Facebook event: http://www.facebook.com/events/666393553440816/
Pentru informații suplimentare contactați-ne la contact@waspmagazine.com.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

*Platforma X este un proiect cultural în co-producție 4Culture, WASP — Working Art Space & Production, Tangaj Dance și LifeLongBurning, cu sprijinul programului Cultura 2007 — 2013. Acest proiect a fost finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), cât și în cadrul programului ARCUB — București 555.

4Culture este o asociație non-profit cu sediul în București, care își propune să sprijine formarea și dezvoltarea tinerilor artiști, prin activități de cercetare, producție și difuzare a creatorilor emergenți din domeniul artei performative și a dansului contemporan. Printre principalele activități și proiecte organizate de asociația 4Culture se numără eXplore dance festival — Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival, Jardin d’Europe, Balkan Dance Platform. 4Culture face parte din rețeaua internațională IETM. 

WASP — Working Art Space and Production este un spațiu independent alternativ dedicat dansului contemporan, experimentelor în arta vizuală, teatrului contemporan underground și dependenților de multimedia. Reutilizând 500 de metri pătrați ai unei foste fabrici comuniste, locul găzduiește anual eXplore Dance Festival – Bucharest International Contemporary Dance and Performance, cât și birourile asociației 4Culture.