Platforma X: APEL pentru proiecte de artă digitală, interactivă și new media // București

Platforma X: APEL pentru proiecte de artă digitală, interactivă și new media // București
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Perioada de aplicare: marți, 15 iulie 2014 — vineri, 8 august 2014.

Deadline: vineri, 8 august 2014. 

Aplicanții acceptați vor fi contactați în cursul săptămânii 11–17 august 2014.

Perioada de rezidențe și producție: 18 august — 14 septembrie 2014.

Săptămâna expozițională Platforma X: 15—21 septembrie 2014.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

În preambulul celei de-a 9a ediții a eXplore dance festival — Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival, cel mai important eveniment de dans și performance din România, Asociația 4Culture în co-producție cu Tangaj Dance dau startul Platforma X — un program de rezidențe ce oferă suport în cercetarea și producția de proiecte interactive, new și trans-media, dedicat noii generații de artiști interactivi din România și din Europa.

Căutând să exprime o înțelegere critică a tehnologiei, Platforma X se adresează tinerilor artiști vizuali preocupați de sincretismul dintre genurile artistice, cu precădere implicați în proiecte digitale și instalații interdisciplinare. Hot-spot-ul creativ al Platformei este invazia tehnologică în arta contemporană. Biotehnologia, ingineria genetică și moleculară, robotica, somatica, explorarea luminii, sunetului sau a altor mecanisme tehnologice sunt speculate în contextul imersiv al unor instalații video-art, ce pot avea sau nu și valențe performative.

Tema ediției de anul acesta este reimaginarea/reconfigurarea spațiului expozițional din cadrul WASP, un studio modern și minimalist dedicat producțiilor performative aflat în interiorul unei foste fabrici comuniste, printr-o abordare evolutivă, atât estetică cât și reflexivă.

Lăsând în urmă lumea instituționalizată a artei, proiectul este un manifest de creativitate și inovație a noii generații. Platforma X nu încurajează perspectiva statică, ci cea a spațiului în continuă mișcare și transformare. Scopul estetic al platformei este să stârnească curiozitatea, să se joace cu posibilitățile de percepție, să introducă procese performative inedite care să creeze o dezorientare deliberată.

Punctul de pornire al proiectului va fi o perioadă de o lună de rezidență la WASP — Working Art Space and Production din București, în cadrul căreia artiștii vor lucra la producția proiectelor individuale sau de grup în regim de mentorship, completat de workshopuri și sesiuni de discuții publice.

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Mai multe detalii: http://bit.ly/1mgKRSE
Formularul de aplicare este disponibil via GoogleDocs: http://bit.ly/1tQF9jW
Facebook event: http://www.facebook.com/events/666393553440816/
Pentru informații suplimentare contactați-ne la contact@waspmagazine.com.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

*Platforma X este un proiect cultural în co-producție 4Culture, WASP — Working Art Space & Production, Tangaj Dance și LifeLongBurning, cu sprijinul programului Cultura 2007 — 2013. Acest proiect a fost finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), cât și în cadrul programului ARCUB — București 555.

4Culture este o asociație non-profit cu sediul în București, care își propune să sprijine formarea și dezvoltarea tinerilor artiști, prin activități de cercetare, producție și difuzare a creatorilor emergenți din domeniul artei performative și a dansului contemporan. Printre principalele activități și proiecte organizate de asociația 4Culture se numără eXplore dance festival — Bucharest International Contemporary Dance and Performance Festival, Jardin d’Europe, Balkan Dance Platform. 4Culture face parte din rețeaua internațională IETM. 

WASP — Working Art Space and Production este un spațiu independent alternativ dedicat dansului contemporan, experimentelor în arta vizuală, teatrului contemporan underground și dependenților de multimedia. Reutilizând 500 de metri pătrați ai unei foste fabrici comuniste, locul găzduiește anual eXplore Dance Festival – Bucharest International Contemporary Dance and Performance, cât și birourile asociației 4Culture.

Art Critic Link / Încercuirile și absențele lui Maxim Dumitraș


   
   Este  absolvent al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca.
Conduce de ani buni (peste douăzeci) singurul Muzeu de Artă Comparată din România, la Sângeorz-Băi.
Organizează periodic tabere de creație, simpozioane, participă la evenimentele importante ale breslei.
Ultimul dintre acestea,  vernisajul unei expoziții personale, s-a consumat zilele trecute, la Iași, pe simezele Galeriei Dana.
Dintr-o lume obsedată de prezență și zgomot, Maxim Dumitraș decupează…„absențe”, le „încercuiește” artistic, expunându-le apoi în forma unor lucrări de sculptură și desen. Mai puțin familiară, tema ca atare solicită, de bună seamă, unele clarificări. Ce înțeles atribuim  „absenței”? Are cumva consistență și realitate? Poate fi aceasta „încercuită” și reprezentată? Cum reprezentăm non-reprezentabilul? Nu cumva sunt sfidate înseși limitele expresivității?

   Înțelegem oarecum „absența” prin recurs la termenul opus. Prezența este vizibilă și manifestată,  absența nu. Putem identifica mai multe „regimuri” ale absenței. În lumea omului, o percepem ca lipsă ori ca pierdere. Ceva sau cineva (ne) lipsește, fapt ce creează disconfort. Limbajul obișnuit este compus din cuvinte, dar și din pauze sau tăceri care fragmentează discursul, însă îl fac inteligibil. Universul este „plin” de goluri; pe lângă mulțimea corpurilor solide, vidul, găurile - albe și negre - intră fără dubiu în compoziția spațiului infinit.  Absentează și zeii … Unele mituri descriu retragerea lor temporară. Rămasă fără cârmă, lumea rătăcește „de capul ei”, adâncindu-se în rău. Filosofia și teologia gândesc absența ca neant, ca Nimic. În creștinism, nimicul întemeiază (Dumnezeu, se știe, a creat lumea „din nimic”). Ființa (ceea ce este) și Neantul (ceea ce nu este) sunt de secole pretext pentru cele mai serioase acrobații speculative. Absența ca etalare a nimicului este „vizibilă” și în artă - dovadă expozițiile de vid, tablourile monocrome și lucrările „fără sens”.

   Ce expune Maxim Dumitraș? Structuri circulare suspendate la înălțime, „absențe” încercuite, „goluri” circumscrise prin contur desenat. Intenția artistului este aceea de a  capta spațiul  în orizontul sculpturii: „Sculptura aduce cerul în faţa ochilor, ca să poată fi privit. Are loc o schimbare totală de perspectivă, unde nu mai interesează în primul rând materia sculpturii, ci spaţiul care o înconjoară,  însă nu spaţiul apropiat, ci acela cosmic, Cerul. Sculptura devine un limbaj al spaţiului nemărginit, un discurs despre el… Prin sculptură, spaţiul îşi dezvăluie cea de-a patra sa dimensiune – timpul.”

    Evacuând materia, spiritualizând-o prin abstractizare și vidarea conținutului, Maxim Dumitraș face loc lui Dumnezeu – Celui care nu poate fi reprezentat. Sculptura sa aduce în atenție „prezența nevăzută” sau absența aparentă a divinității. Cercul (Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, simbolul totalității, perfecțiunii, eternității)  este perceput ca „aură” a semnificantului ultim, devenind „cadrul” favorit al lucrărilor.
Ca și Brâncuși altădată, Maxim Dumitraș optează pentru dematerializare și decorporalizare, epurând formele de orice artificiu decorativ. „Minimalismul” sau laconismul său nu suprimă sensul, ci îl căută instinctiv în fiecare detaliu: în pliurile formelor sculptate, în neobișnuitul materialelor (paie, nuiele, lemn, piatră, carne), în spațiul nealterat al naturii. Sursele de inspirație sunt nu neapărat livrești. Explorează trecutul îndepărtat, lumea arhetipurilor, când diferențele dintre culturi se dizolvă într-o matrice comună. Este tradiționalist în alegerea motivelor, dar modern și postmodern în limbajul utilizat. „Priza” tematică evită atât naționalismul facil, cât și provincialismul păgubos.
Proiectul lui Maxim Dumitraș tatonează cu succes  granițele expresivității. Îl putem lectura și ca retragere deliberată în zona estetismului rafinat, a reflecției cu accente grave, metafizice, de unde se profilează multe și nebănuite posibilități.

Petru Bejan

Revista ARTA nr.11 / Feminisme

ARTA nr.11

Consecventă cu programul ei inițial de a scana tematici de interes stringent pentru actualitatea artistică, ARTA abordează acum zona feminismelor din câmpul vizual românesc, est-european și parțial occidental. Vorbim de feminisme la plural pentru că, după feminismul combativ și angajat politic al anilor 1970, ceea ce a urmat a fost o desfășurare din ce în ce mai diversificată și mai nuanțată a unei multitudini de dezbateri sociale, culturale, regionale, post-coloniale și naționale în interiorul problematicii centrale legate de gen și de politici sexuale a feminismului paradigmatic.
În dosarul coordonat de criticul de artă și curatorul Olivia Nițiș, un prim set de texte dezbat aspectele teoretice ale evoluției curentelor feministe în lumea anglo-saxonă, de unde feminismul a plecat, și în lumea central-est-europeană în care ne situăm noi.
Urmează o serie de texte care recuperează istoria foarte recentă și nu foarte consistentă cantitativ dar substanțială ideatic-vizual a atitudinilor feministe din arta românească a ultimilor 20 de ani. În fine, o secțiune finală a dosarului pune în lumină evoluții foarte recente și alternative la mainstreamul feminist, care au în vedere poziționările queer, ecologiste, cotidianiste și de stânga ale tinerei generații. În restul revistei, sunt deasemenea prezentate cîteva plasticiene românce reprezentative sau simptomatice sau starea cîmpului vizual de la noi : Wanda Mihuleac, Silvia Radu, Șerbana Drăgoescu, Florica Prevenda, Laura Covaci, Ioana Ciocan, Marina Albu, Veda Popovici.

Fără să fie exhaustiv, acest număr din ARTA intenționează să dea pulsul unui fenomen cultural și artistic ce devine din ce în ce mai vizibil în România. După un număr pionier al revistei Artelier din 1999/2000 dedicat aceluiași subiect, după expozițiile cu subiect feminist din 2013, numărul 11 din ARTA confirmă la 15 ani distanță vitalitatea unui domeniu de reflecție care, fără să fie central în dezbaterile de idei locale, a contribuit mult la rafinarea umană și estetică a sensibilității noastre actuale și la integrarea producției vizuale românești într-un context internațional mai larg.

Revista costă 25 de lei și se poate achiziționa de la librăriile Cărturești și Humanitas din toată țara și de la sediul UAP din București (persoană de contact Lili Mititelu).

Ciprian Ciuclea: Interval deschis / Aiurart

Ciprian Ciuclea: Interval deschis
Curatoare: Adriana Oprea
26 iunie - 22 august 2014 | Spațiul Aiurart | București, Lirei 21 | Luni – sâmbătă, 3-7 pm
Vernisaj: joi 26 iunie, ora 19

Ciprian Ciuclea e un artist care cercetează relaţia dintre imagine şi senzorialitate. I love Bach (Galeria Calina, Timişoara, 2009) şi Descriptio (Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, 2009) au fost două expoziţii personale importante care au dat coordonatele investigației lui, reluată la scară diferită şi cu aparent alte interese teoretice în expoziţii mai recente cum au fost The consequences of the object's interpretation process on an objective look (Galeria Recycle Nest, Bucureşti, 2010) şi Erosion | After continental drift theory (Spaţiul Platforma, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti, 2013). În ele, senzorialul artei este pus în scenă prin incursiuni în ştiinţă. Proiectele lui Ciprian Ciuclea sunt tehnologice, se sprijină pe aparatură ca personaj principal al expunerii şi pe noţiuni de matematică, fizică, optică și chimie.

Interval deschis se înscrie în această linie, recuperând o preocupare mai veche a artistului faţă de senzorialitatea înregistrării sunetului. Motiv pentru care Interval deschis este o elaborată instalaţie de sunet. Sprijinindu-se pe noţiunea algebrică binecunoscută (interval deschis sau închis), sunetul manipulat în spaţiul de expunere creează realitatea concretă a unei formule altfel abstracte. Ce înseamnă să produci şi să percepi un interval deschis prin unde sonore? Sunetul este mai întâi propagat şi înregistrat fizic prin imagine (prima parte a expunerii: instalaţie audio-video), ca apoi să devină protagonist de unul singur (a doua parte: instalaţie sonoră). Proiectul lui Ciprian Ciuclea propune un mediu imersiv, ambiental, difuz; o atmosferă conceptual-sonoră care reconfigurează datele fizice ale spaţiului și ale perceperii lui.

Ciprian Ciuclea este artist român stabilit în București. Este interesat de proiectele site-specific și se concentrează în principal pe aspectele conceptuale ale receptării. El dezvoltă instalații complexe, care implică lumina, sunetul și video. Temele explorate, folosindu-și de multe ori corpul ca pe un instrument, sunt legate de aspectele sociale ale comunicării și interpretării mesajelor, contemplare și supraveghere, puse în relație cu aspectele științifice ale existenței umane.

Adriana Oprea este critic și istoric de artă. Colaborează cu spații de artă, scrie cronici, curatoriază expoziții. În 2011, ea a semnat curatorial expoziția "Welcome to the Uncanny Valley " (artiști: Zsolt Berszán, István Betuker, Veres Szabolcs) de la Galeria Bazis, în Fabrica de Pensule din Cluj, iar în 2012 a avut o intervenție documentară despre ficțiune și uitare în istoria artei în "Trecutul Perfect. Oferte efemere ", un proiect la Spațiul Platforma, Muzeul Național de Artă Contemporană din București. Adriana Oprea trăiește și lucrează în București.